Geneza 35-37

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Iacov la Betel

35 Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel^(A), locuieşte acolo şi ridică acolo un altar Dumnezeului care^(B) ţi S-a arătat când^(C) fugeai de fratele tău Esau.” ² Iacov a zis casei^(D) lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini^(E) care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă^(F) şi schimbaţi-vă hainele, ³ ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care^(G) m-a ascultat în ziua necazului meu şi^(H) care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.” ⁴ Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii^(I) pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ, sub stejarul^(J) de lângă Sihem. ⁵ Apoi au plecat. Groaza^(K) lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetăţile care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov. ⁶ Iacov şi toţi cei ce erau cu el au ajuns la Luz^(L), adică Betel, în ţara Canaan. ⁷ A zidit^(M) acolo un altar şi a numit locul acela El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo^(N) i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său. ⁸ Debora^(O), doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei.” ⁹ Dumnezeu^(P) S-a arătat iarăşi lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram şi l-a binecuvântat. ¹⁰ Dumnezeu i-a zis: „Numele tău^(Q) este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău^(R) va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel. ¹¹ Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt^(S) Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam^(T) şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale. ¹² Ţie îţi voi da ţara pe^(U) care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.” ¹³ Dumnezeu S-a înălţat^(V) de la el, în locul unde îi vorbise. ¹⁴ Şi Iacov a ridicat^(W) un stâlp de aducere-aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat untdelemn. ¹⁵ Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel^(X).

Moartea Rahelei

¹⁶ Apoi au plecat din Betel şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea ¹⁷ şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci^(Y) mai ai un fiu!” ¹⁸ Şi, pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei). ¹⁹ Rahela^(Z) a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata^(AA), sau Betleem. ²⁰ Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este^(AB) şi azi.

Fiii lui Iacov

²¹ Israel a plecat mai departe şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder^(AC). ²² Pe când locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat^(AD) cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece. ²³ Fiii Leii: Ruben^(AE), întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon. ²⁴ Fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin. ²⁵ Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan şi Neftali. ²⁶ Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Moartea lui Isaac

²⁷ Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre^(AF), la Chiriat-Arba^(AG), care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac. ²⁸ Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani. ²⁹ Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost^(AH) adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii^(AI) săi, Esau şi Iacov, l-au îngropat.

Esau se aşază în Seir

36 Iată spiţa neamului lui Esau, adică Edom^(AJ). ² Esau şi-a luat^(AK) neveste dintre fetele Canaanului: pe Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama^(AL), fata Anei, fata Hevitului Ţibeon, ³ şi pe Basmat^(AM), fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. ⁴ Ada^(AN) a născut lui Esau pe Elifaz, Basmat a născut pe Reuel ⁵ şi Oholibama a născut pe Ieuş, Iaelam şi Core. Aceştia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în ţara Canaan. ⁶ Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele şi toată averea pe care şi-o agonisise în ţara Canaan şi s-a dus într-o altă ţară, departe de fratele său Iacov. ⁷ Căci^(AO) bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună şi ţinutul^(AP) în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor. ⁸ Esau s-a aşezat în muntele^(AQ) Seir. Esau^(AR) înseamnă Edom.

Urmaşii lui Esau

⁹ Iată spiţa neamului lui Esau, tatăl Edomiţilor, în muntele Seir. ¹⁰ Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz^(AS), fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. ¹¹ Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz. ¹² Şi Timna era ţiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec^(AT). Aceştia sunt fiii Adei, nevasta lui Esau. ¹³ Iată fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Aceştia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. ¹⁴ Iată fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Ţibeon, nevasta lui Esau: Ea a născut lui Esau pe Ieuş, Iaelam şi Core. ¹⁵ Iată căpeteniile seminţiilor ieşite din fiii lui Esau. Iată fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz, ¹⁶ căpetenia Core, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Elifaz, în ţara Edom. Aceştia sunt fiii Adei. ¹⁷ Iată fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Reuel, în ţara Edom. Aceştia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. ¹⁸ Iată fiii Oholibamei, nevasta lui Esau: căpetenia Ieuş, căpetenia Iaelam, căpetenia Core. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau. ¹⁹ Aceştia sunt fiii lui Esau şi aceştia sunt căpeteniile seminţiilor lor. Esau înseamnă Edom.

Urmaşii lui Seir

²⁰ Iată fiii lui Seir^(AU), Horitul^(AV), vechii locuitori ai ţării: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana, ²¹ Dişon, Eţer şi Dişan. Aceştia sunt căpeteniile Horiţilor, fiii lui Seir, în ţara Edom. ²² Fiii lui Lotan au fost: Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. ²³ Iată fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam. ²⁴ Iată fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustie, când păştea măgarii tatălui său Ţibeon. ²⁵ Iată fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fata lui Ana. ²⁶ Iată fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran. ²⁷ Iată fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan. ²⁸ Iată fiii lui Dişan: Uţ şi Aran. ²⁹ Iată căpeteniile Horiţilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Ana, ³⁰ căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Aceştia sunt căpeteniile Horiţilor, căpeteniile pe care le-au avut în ţara lui Seir.

Împăraţii Edomului

³¹ Iată împăraţii^(AW) care au împărăţit în ţara Edom, înainte de a împărăţi un împărat peste copiii lui Israel. ³² Bela, fiul lui Beor, a împărăţit peste Edom, şi numele cetăţii lui era Dinhaba. ³³ Bela a murit, şi în locul lui a împărăţit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra. ³⁴ Iobab a murit, şi în locul lui, a împărăţit Huşam, din ţara temaniţilor. ³⁵ Huşam a murit, şi în locul lui a împărăţit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în câmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit. ³⁶ Hadad a murit, şi în locul lui a împărăţit Samla din Masreca. ³⁷ Samla a murit, şi în locul lui a împărăţit Saul din Rehobot, pe Râul. ³⁸ Saul a murit, şi în locul lui a împărăţit Baal-Hanan, fiul lui Acbor. ³⁹ Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit, şi în locul lui a împărăţit Hadar^(AX). Numele cetăţii lui era Pau şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab. ⁴⁰ Iată numele căpeteniilor^(AY) ieşite din Esau, după seminţiile lor, după ţinuturile lor şi după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet, ⁴¹ căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon, ⁴² căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar, ⁴³ căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sunt căpeteniile lui Edom, după locuinţele lor, în ţara pe care o aveau. Acesta este Esau, tatăl edomiţilor.

Iosif, vândut de fraţii săi

37 Iacov a locuit în ţara Canaan, unde^(AZ) locuise ca străin tatăl său. ² Iată istoria lui Iacov:

Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele^(BA). ³ Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse^(BB) la bătrâneţe, şi i-a făcut o haină pestriţă^[a]. ⁴ Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l^(BC) urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească. ⁵ Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult. ⁶ El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat! ⁷ Noi^(BD) eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare, iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.” ⁸ Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urât şi mai mult din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui. ⁹ Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele^(BE), Luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.” ¹⁰ L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii^(BF) tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?” ¹¹ Fraţii^(BG) săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl^(BH) său a ţinut minte lucrurile acestea. ¹² Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. ¹³ Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el. ¹⁴ Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din Valea Hebronului^(BI) şi Iosif a ajuns la Sihem. ¹⁵ Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?” ¹⁶ „Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif. „Spune-mi^(BJ), te rog, unde pasc ei oile?” ¹⁷ Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan^(BK)’.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan. ¹⁸ Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit^(BL) să-l omoare. ¹⁹ Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise! ²⁰ Veniţi acum, să-l^(BM) omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.” ²¹ Ruben^(BN) a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!” ²² Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge, ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. ²³ Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el. ²⁴ L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. ²⁵ Apoi^(BO) au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată^(BP) de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător^(BQ) şi smirnă, pe care le duceau în Egipt. ²⁶ Atunci, Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem^(BR) sângele? ²⁷ Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna^(BS) pe el, căci este fratele^(BT) nostru, carne^(BU) din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat. ²⁸ La trecerea negustorilor madianiţi^(BV), au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut^(BW) cu douăzeci^(BX) de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.

Jalea lui Iacov

²⁹ Ruben s-a întors la groapă şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt^(BY) hainele, ³⁰ s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este^(BZ)! Ce mă voi face eu?” ³¹ Ei au luat atunci haina^(CA) lui Iosif şi, junghiind un ţap, i-au muiat haina în sânge. ³² Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.” ³³ Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară^(CB) sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!” ³⁴ Şi şi-a rupt^(CC) hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său. ³⁵ Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit^(CD) ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând^(CE) mă voi pogorî la fiul meu în Locuinţa morţilor.” Şi plângea astfel pe fiul său. ³⁶ Madianiţii^(CF) l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.